Slider Text
slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image slide_image

Biserica parohială romano-catolică "Sfântu Nicolae"

Pe dealul Sfântu Nicolae, aflat în partea de sud-est a oraşului, se înalţă Biserica romano-catolică, o capodoperă a arhitecurii bisericeşti transilvănene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Biserica, cu turnul ei înalt de 40 de metri, este monumentul cel mai impozant al oraşului, integrându-se organic în peisajul şi aspectul specific al acestuia.

Pe suprafaţa unde s-a construit biserica şi casa parohială între anii 1788–1793, probabil exista o biserică încă în secolul al XIII-lea, preotul acesteia, Ştefan (Stephanus) fiind amintit şi în listele dijmelor papale din 1333.

Pentru a evita desele conflicte dintre catolici şi reformaţi, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cele două confesii au folosit biserica pe rând.

Biserica parohială medievală a suferit daune serioase în timpul năvălirii turcilor din anul 1661, starea ei degradându-se şi mai mult în decursul secolului al XVIII-lea.

Planurile noii biserici au fost făcute de Schmidt Pál, în 1781, însă Türk Antal, preluând controlul construcţiilor, le-a modificat conform viziunii proprii. Construcţia s-a desfăşurat între anii 1787–1791, sfinţirea având loc în 1793.

Nava principală a bisericii este separată de cele două nave secundare, de arcade şi piloane, în dosul cărora găsim sacristia şi capela mică. Tocul uşii de la sacristie probabil a rămas din biserica medievală. Atât statuile altarului principal, cât şi decoraţiunile amvonului, constituie munca lui Hoffmayer Simon.